Despre talent

Publicat: 2011-09-13 15:40:30, Comentarii (0)

Sursa: ASA

 

Caracterul lumesc al excelentei

Un raport etnografic despre stratificare si inotatorii olimpici

Daniel F. Chambliss

(1989)

 

Toate  drepturile  asupra  acestui  articol  apartin  American  Sociological  Association  (  ASA  )  -  este  interzisa reproducerea  neautorizata  a  acestui  articol

 

Sporturile olimpice in general si natatia in special ofera sansa de a analiza natura excelentei cu foarte multa claritate. In alte domenii ar putea fi mai putin evident care sunt cei mai buni performeri: cel mai bun pictor sau pianist, cel mai bun om de afaceri, cea mai priceputa ospatarita sau cel mai bun tata. In sport insa (acesta fiind unul dintre punctele sale de atractie) succesul este definit cu mai multa exactitate, pe baza rezultatelor obtinute in cadrul competitiei. Exista medalii, panglici si placi pentru primul loc, pentru cel de-al doilea si pentru cel de-al treilea; competitiile sunt organizate pentru a permite confruntarea unu-la-unu a celor mai buni performeri din lume; in natatie si atletism, timpii sunt inregistrati electronic cu o exactitate de sutimi de secunda; exista statistici si clasamente facute publice lunar sau saptamanal. La finalul Jocurilor Olimpice, o data la fiecare patru ani, este absolut clar cine sunt invingatorii si invinsii, finalistii, participantii si cei care nu au participat deloc.

In natatie in special exista o stratificare clara nu doar intre participanti, ci si intre niveluri competitionale definite. La nivelul cel mai de jos gasim echipele de club locale care activeaza pe timpul verii, ca o liga putin competitiva, cu o organizare flexibila, cu antrenori voluntari sau cu jumatate de norma. La urmatorul nivel se afla echipele care reprezinta orase si care concureaza cu alte echipe din alte orase din acelasi stat sau din aceeasi regiune; nivelul competitional urmator este reprezentat de "Nationalele de Juniori”, in care concureaza cei mai buni sportivi tineri (cu varsta sub 18 ani); apoi urmeaza nivelul Nationalelor de Seniori (orice varsta, cei mai buni performeri ai natiunii); iar in final putem vorbi despre competitiile mondiale sau Olimpice. La fiecare dintre aceste niveluri, exista anumite tipuri de persoane care concureaza: un sportiv care inoata intr-o liga de vara nu se va confrunta niciodata cu inotatori dintr-un alt oras; un inotator se poate califica pentru Nationalele de Juniori, insa nu pentru Seniori; un al treilea poate concura la Jocurile Olimpice fara a mai reveni la Nationalele de Juniori. Exista diferente clare intre toate aceste niveluri competitionale.

… Faptul ca succesul in natatie este atat de usor de definit … ne permite sa stabilim cu exactitate factorii care genereaza excelenta, prin compararea nivelurilor si studierea indivizilor si a miscarilor acestora intre si in interiorul nivelurilor. In plus, carierele in natatie sunt relativ scurte; Sportivii pot atinge un succes imens intr-o perioada scurta de timp. Rowdy Gaines, care a debutat in sport la varsta de 17 ani, a trecut de la o liga de club local la recordul mondial de 100 metri freestyle in doar trei ani. Aceasta le permite oamenilor de stiinta sa  desfasoare o cercetare cu adevarat longitudinala pe parcursul a catorva ani ...

  … Prezentul raport are la baza experienta observarii inotatorilor la fiecare nivel competitional, de-a lungul a peste sase ani. Monitorizarea a acoperit toata durata carierelor si mi s-a oferit sansa de a compara nu doar sportivi in cadrul unui anumit nivel (o perspectiva la indemana celor mai multi antrenori), ci si intre cele mai diferite niveluri. Prin urmare, rezultatele acestor cercetari au evitat … problema care intervine de regula in cazul unui observator familiarizat in special cu sportivii de la un anumit nivel …

 

Natura excelentei

Prin „excelenta” intelegem „superioritatea consistenta a performantei”. Un sportiv excelent, de regula, chiar ca o rutina, are rezultate mai bune decat concurentii sai. Consistenta unei performante superioare este cea care face ca un sportiv sa fie mai bun decat altul si ca diferenta dintre acestia sa nu fie doar o chestiune de sansa. Aceasta definitie este aplicabila la orice nivel din sport, fiind cea care permite diferentierea sportivilor. Superioritatea dezbatuta aici poate fi cea a unui inotator in fata altuia, sau a tuturor sportivilor de la un anumit nivel (cum ar fi, de pilda, categoria Olimpica) in fata altora. Prin aceasta definitie, evaluarea performantei nu se va face pe baza unui criteriu absolut, ci doar prin comparatie cu alte performante. Exista lideri in fiecare echipa si echipe recunoscute ca fiind dominante.

Pentru a putea prezenta sursele excelentei in cazul sportivilor Olimpici, as sugera pastrarea demonstratiei pentru mai tarziu –  vom  incepe  cu  ceea ce nu genereaza excelenta.

(1) Excelenta nu este produsul personalitatilor deviante din punct de vedere social. Acesti inotatori nu sunt persoane „ciudate”, sau singuratice („copii care au renuntat la viata normala de adolescent”). In cazul in care realizarile deriva dintr-o caracteristica a personalitatii, caracteristica respectiva nu este evidenta. Probabil este adevarat, dupa cum se spune in mitologia sporturilor, ca cei mai buni sportivi sunt increzatori in propriile forte (desi acest fapt este discutabil); insa aceasta incredere ar putea fi efectul realizarilor si nu cauza lor.

(2) Excelenta nu deriva din modificarile cantitative in comportament. Timpul crescut de antrenament, per se(in sine -n.trad), nu il ajuta pe sportiv sa inoate mai repede; nici „pregatirea mentala”, nici miscarea mai rapida a bratelor. Evolutia la un alt nivel din sport nu este posibila prin desfasurarea mai intensa a aceleiasi activitati.

(3) Excelenta nu rezulta dintr-o anumita calitate interioara a sportivului. "Talentul" este una dintre denumirile comune ale acestei calitati; uneori vorbim despre un „dar”, sau o „abilitate naturala”. Acesti termeni sunt in general utilizati pentru a da un aer mistic proceselor esential lumesti ale realizarilor in sport, tinandu-ne departe de o analiza realista a factorilor care creeaza adevaratele performante superlative si care ne protejeaza de un simt al responsabilitatii pentru propriile noastre rezultate. 

Prin urmare de unde vine excelenta – superioritatea solida a performantei?

 

   I. Excelenta implica diferentiere calitativa

Excelenta in natatie poate fi obtinuta prin diferentierea calitativa de alti inotatori, nu prin cresterea cantitativa a activitatii …

… Trebuie sa clarific ceea ce se intelege aici prin "calitativ" si "cantitativ". Cantitatea reprezinta numarul sau volumul. Imbunatatirea cantitativa implica multiplicarea unui anumit lucru pe care il realizeaza o persoana. Un sportiv care exerseaza 2 ore pe zi si care isi creste activitatea la 4 ore pe zi genereaza o schimbare cantitativa in comportament. Sau, o persoana care inoata 5 mile si trece la 7 mile de asemenea genereaza o schimbare cantitativa in comportament. Sportivul face mai mult din acelasi lucru; exista o crestere cantitativa. Sau, daca, de pilda, un inotator freestyle care mentine aceeasi miscare a bratelor, creste insa numarul de miscari pe minut, creeaza o modificare cantitativa in comportamentul sau. Imbunatatirile cantitative presupun a face mai mult din acelasi lucru.

Calitatea, insa, se refera la caracterul sau natura lucrurilor. Schimbarea calitativa presupune a modifica un lucru aflat in desfasurare si nu a face mai mult din lucrul respectiv. Pentru un inotator care practica inotul bras, o schimbare calitativa ar fi trecerea de la a trage bratele catre inapoi, drept, la a vasli cu ele catre exterior, in lateral; sau de la a se ridica din apa in momentul rotirii la a ramane jos, aproape de apa. Alte schimbari calitative ar putea include participarea la concursuri regionale in locul celor locale; consumarea de legume si carbohidrati complecsi in locul grasimilor si zaharurilor; abordarea evenimentelor care ne solicita mai mult in locul celor facile; invatarea unei intoarceri freestyle in locul unei intoarceri simple urmate de o impingere; sau practicarea de antrenamente la un nivel de intensitate competitiv in locul antrenamentelor ocazionale. Fiecare dintre acestea implica a face lucrurile altfel decat inainte, nu neaparat a face mai mult. Imbunatatirile calitative presupun a face lucruri diferite.

A sosit momentul sa analizam manifestarea acestei diferentieri calitative:

Nivelurile sportive competitionale sunt diferite din punct de vedere calitativ. Campionii olimpici nu fac doar mai mult din aceleasi lucruri pe care le fac si inotatorii de la un club local de vara. Nu doar inoata mai multe ore, nu doar isi misca bratele mai rapid si nu doar se antreneaza mai mult. Ceea ce ii face mai rapizi nu poate fi comparat din punct de vedere cantitativ cu inotatorii de nivel scazut, deoarece, in ciuda diferentelor cantitative care pot exista - si cu siguranta exista, de pilda, in numarul de ore petrecut la antrenamente - acestea nu sunt, in opinia mea, factorii decisivi.

Ei fac lucrurile in mod diferit. Miscarea bratelor lor este diferita, atitudinea lor este alta, grupurile de prieteni sunt diferiti, parintii lor trateaza sportul in mod diferit, inotatorii se pregatesc diferit pentru competitii si iau parte la tipuri diferite de confruntari si evenimente. Exista numeroase diferente de acest gen intre, de exemplu, un inotator care concureaza intr-o competitie de Liga Municipala si un altul care participa la Jocurile Olimpice. Este necesar sa luam in considerare trei aspecte ale diferentei:

(1) Tehnica: Stilul miscarilor bratelor, al scufundarilor si al intoarcerilor sunt esential distincte la niveluri diferite. Un inotator bras de nivel "C" (ultima categorie in sistemul de clasificare in Natatie al Statelor Unite) tinde sa isi traga bratele mult catre spate si dedesubt, sa impinga picioarele in afara larg fara a le apropia la final, sa se ridice din apa la efectuarea intoarcerii, fara a realiza o tragere lunga sub apa dupa intoarcere si atingand la final cu o singura mana, lateral. Prin comparatie, un inotator "AAA" (cel mai inalt nivel), vasleste cu bratele in exterior, lateral si revine (fara a trage catre spate), impinge de aproape cu picioarele alaturate, ramane in apa la efectuarea intoarcerii, realizeaza o tragere lunga sub apa dupa intoarcere si atinge cu ambele maini la final. Nu doar miscarile bratelor sunt diferite; sunt atat de diferite incat inotatorul „C” ar putea fi uimit sa constate modul in care inotatorul „AAA” arata atunci cand inoata. Simpla infatisare este considerabil diferita, ca si viteza cu care inoata ...

(2) Disciplina: Cei mai buni inotatori sunt cel mai probabil stricti in ceea ce priveste antrenamentul, vin la antrenament la timp, realizeaza cu multa atentie miscarile legale din cadrul competitiilor (fara a incalca regulile tehnice ale sportului), au multa grija de dieta lor, dorm un numar regulat de ore, isi fac incalzirile corespunzatoare inaintea unei confruntari si asa mai departe. Energia lor este atent canalizata. Inotatorul Greg Louganis, care a castigat doua medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1984, se antreneaza doar trei ore in fiecare zi - nu este o perioada mare de antrenament – impartite in doua sau trei sesiuni. Insa pe durata fiecarei sesiuni, incearca sa efectueze fiecare scufundare perfect. Louganis nu este niciodata neglijent in antrenamentele sale si in competitiile la care ia parte.

(3) Atitudine: La nivelurile mai inalte ale natatiei, are loc o inversare de atitudine. Inotatorul de top gaseste agreabile exact acele aspecte ale sportului pe care un inotator "C" le considera neplacute. Ceea ce altii considera a fi plictisitor – inotul inainte si inapoi de-a lungul unei linii negre timp de doua ore, de pilda – ei considera a fi linistitor, chiar meditativ, deseori provocator, sau terapeutic. Le fac placere antrenamentele dure, asteapta cu nerabdare competitiile dificile si incearca sa isi stabileasca obiective dificile. Inotatorii care soseau la antrenamente la Mission Viejo la ora 5.30 erau plini de viata, radeau, vorbeau, se simteau bine, apreciind poate faptul ca celor mai multe persoane cu siguranta le-ar displacea profund sa faca acelasi lucru. Este incorect sa credem ca sportivii de top fac sacrificii enorme pentru a-si indeplini obiectivele. Deseori nu considera ca fac niciun fel de sacrificiu. Le face o profunda placere.

Aceste diferente calitative sunt cele care fac diferenta intre nivelurile competitionale in sport. Sunt foarte vizibile, in vreme ce diferentele cantitative dintre niveluri, atat in antrenament, cat si in competitie, pot fi surprinzator de mici … Cu toate acestea, diferentele cantitative foarte mici de performanta pot fi asociate cu diferente calitative uriase: In finalele de natatie masculine de 100 metri freestyle de la Jocurile Olimpice din 1984, Rowdy Gaines, medaliatul cu aur, a terminat cursa cu o diferenta de  0,44 secunde inaintea ocupantului locului al doilea, o diferenta de doar 8/10 din 1%. Intre Gaines si ocupantul locului al optulea (un concurent nu foarte cunoscut, numit Dirk Korthals, din Germania de Vest), a fost o diferenta de timp de doar 2,2%. Intr-adevar, diferenta cantitativa de viteza dintre Rowdy Gaines, cel mai rapid inotator din lume in acel an si un inotator in varsta de 10 ani ar trebui sa fie de aproximativ 30%.

Insa aici, ca si in multe alte cazuri, o diferenta cantitativa relativ mica produce o diferenta calitativa enorma: Gaines a castigat detasat competitii internationale importante, este detinatorul recordului mondial si a fost medaliat cu aur la Jocurile Olimpice in trei evenimente.

Stratificarea in sport este discreta si nu este continua. Exista pauze calitative - discontinuitati - semnificative intre nivelurile competitionale. Acestea includ diferente de atitudine, disciplina si tehnica, care, la randul lor, genereaza diferente mici, dar consistente de viteza. Echipe intregi pot demonstra astfel de diferente de atitudine, disciplina si tehnica, de aceea unele echipe pot parea a fi „blocate” la anumite niveluri. Unele echipe obtin intotdeauna rezultate bune la Campionatele Nationale, altele la Regionale, altele la Locale. In mod cert si inotatorii raman la un anumit nivel cea mai mare parte a carierei lor, pastrandu-si de-a lungul carierei obiceiurile cu care au inceput. In interiorul nivelurilor, imbunatatirile competitive pentru acesti inotatori sunt de regula de ordin secundar, reflectand doar diferite rate de crestere (instalarea timpurie a pubertatii, de pilda), sau lupta pentru primul loc in interiorul sferei relativ limitate a propriului nivel ...

… Sportivii ajung pe primele pozitii prin salturi calitative: modificari evidente de tehnica, disciplina si atitudine, efectuate de regula prin schimbari de decor (de exemplu intrarea intr-o echipa noua cu un nou antrenor, prieteni noi, etc.) care lucreaza la un nivel superior. Fara astfel de salturi calitative, nu pot avea loc imbunatatiri majore (miscari intre niveluri) ...

Sunt cu adevarat lumi diferite, fiecare cu propriile tipare de comportament … Daca, asa cum am sugerat, exista pauze calitative intre nivelurile sportive competitionale si daca oamenii nu avanseaza intr-un mod cumulativ simplu, poate ca insasi perceptia noastra despre existenta unei singure lumi a natatiei este gresita. Am vorbit despre „varful” in sport si despre „niveluri” sportive competitionale. Insa acesti termeni sugereaza faptul ca toti inotatorii avanseaza practic pe o scara unica, tintind catre acelasi obiectiv, impartasind aceleasi valori, utilizand aceleasi miscari de inot, toti tintind catre o medalie Olimpica de aur. Insa lucrurile nu stau astfel. Unii inotatori lupta pentru medalii de aur, altii doresc sa ajunga in echipa, unii doresc sa faca miscare, sau sa de distreze cu prietenii, sau sa stea la soare si in apa. Unii incearca sa scape de parinti. Imaginile „varfului” si „nivelurilor” in natatie pe care le-am utilizat pana in prezent pot reflecta predominarea unei anumite parti din inotatori si antrenori in sport: varful este ceea ce ei considera a fi varful, iar definitiile pe care le dau ei succesului au cea mai larga valoare politica in Natatia Statelor Unite. Inotatorii rapizi considera de la sine inteles faptul ca mai repede este mai bine - in loc sa considere, de pilda, ca mai frumos este mai bine, sau ca implicarea parentala este mai buna, sau ca acei copii "desavarsiti" (in intelesul pe care il dau ei acestui termen) sunt mai buni …

Prin urmare ar trebui sa ne imaginam nu o singura lume a natatiei, ci mai multe lumi (vezi Shibutani, 1962; Blumer, 1969) (iar schimbarea lumilor reprezinta un pas major catre excelenta), o diferentiere mai degraba orizontala decat verticala a sportului. Ceea ce eu am numit „niveluri" sunt mai bine descrise ca "lumi" sau "sfere". Intr-una dintre aceste lumi, rolul parintilor este limitat, antrenorii sunt tineri angajati ca salvamari, antrenamentele au loc de cateva ori pe saptamana, competitiile sunt programate probabil cu o saptamana inainte, sezonul dureaza cateva saptamani pe timpul verii, iar sportivii care sunt mult mai rapizi decat ceilalti ar putea fi descurajati de la a concura chiar de presiunea sociala, deoarece strica farmecul sportului. Marele eveniment al sezonului este Campionatul Municipal in care copiii din zona metropolitana vor petrece doua zile concurand unii cu altii in multiple evenimente si tot restul timpului stand sub corturi uriase jucand carti, citind, ascultand muzica si stand de vorba. Intr-o alta lume, antrenorii capata foarte multa importanta, parintii sunt vazuti doar ocazional (si niciodata pe marginea bazinului de inot), inotatorii calatoresc mii de mile pentru a lua parte la competitii, inoata 6 zile pe saptamana uneori timp de ani intregi, iar cei mai rapizi dintre ei sunt respectati si laudati. Marele eveniment al sezonului poate fi Campionatul National, unde sportivii pot petrece mult timp stand sub corturi uriase jucand carti, citind, ascultand muzica si stand de vorba.

Fiecare dintre aceste doua lumi are propriile tipuri de oameni puternici si sportivi dominanti, iar faptul ca un sportiv se remarca intr-una dintre lumi nu garanteaza ca se va remarca si in cealalta. La nivelurile inferioare, parintii inotatorilor detin controlul; la nivelurile superioare, antrenorii; iar in echipele de Profesionisti, care sunt alcatuite exclusiv din inotatori de peste 25 ani, probabil insisi inotatorii sunt cei care detin controlul. De asemenea, fiecare lume are obiectivele sale diferite: participarea la Jocurile Olimpice, obtinerea unui rezultat bun la Olimpiada Nationala de Juniori, castigarea Competitiei Municipale, petrecerea catorva saptamani de distractie. In fiecare dintre aceste lumi tehnicile sunt diferite (ca si in cazului inotului bras discutat anterior) si exista anumite asteptari din partea familiei si prietenilor. Pentru toate aceste motive, fiecare asa-numit „nivel” al natatiei competitionale este diferit din punct de vedere calitativ de celelalte. Diferentele nu constau in simpli pasi cuantificabili de-a lungul unei carari unidimensionale care duce catre Jocurile Olimpice. Obiectivele sunt variate, participantii isi asuma anumite responsabilitati competitionale, iar tehnicile sunt diverse.

 

II. De ce "Talentul” nu duce la Excelenta

… „Talentul”  este poate cea mai universala explicatie neprofesionala pe care o atribuim succesului in sport. Marii sportivi, parem noi a crede, se nasc cu un dar special, un „ceva” in interiorul lor, refuzat celorlalti – poate fizic, genetic, psihologic sau fiziologic. Unele persoane au acest dar, altele nu. Unii sunt „sportivi innascuti”, alti nu sunt. In vreme ce un sportiv, conform conceptiei noastre, poate avea nevoie de ani intregi de antrenament si dedicare pentru a dezvolta si a folosi acel talent, acesta este intotdeauna „undeva inauntru”, asteptand doar ocazia potrivita pentru a iesi la iveala. Cand copii obtin performante, se spune ca „au” talent; daca performantele scad, se spune ca „si-au irosit talentul”. Se  crede  ca  talentul, perceput ca substanta din spatele realitatii de suprafata a performantei, este cel care face in final diferenta intre cei mai buni dintre sportivi.

Insa talentul nu poate fi explicatia succesului in sport, din motive conceptuale. El mistifica excelenta, incluzand un set complex de actiuni discrete in spatele unui concept unic, nediferentiat. Prin urmare, pentru a intelege aceste actiuni si excelenta pe care o genereaza, este necesar sa demitizam acest concept al talentului si sa constatam unde anume esueaza. Consider ca „talentul” este neadecvat in cel putin trei puncte.

O serie de factori, altii decat talentul, explica succesul in sport cu mai multa exactitate. Cu ceva efort, putem constata care sunt acesti factori in natatie: locatia geografica, in special sudul Californiei, unde soare straluceste tot anul si toata lumea inoata; un venit lunar considerabil, care permite realizarea calatoriilor in vederea participarii la competitii si plata taxelor pe care sportul le presupune, fara a omite simplul acces la bazine de inot inca din copilarie; inaltimea, greutatea si proportiile; sansa sau alegerea unui antrenor bun, care poate preda sportivului abilitatile necesare; structura musculara mostenita – forta si flexibilitatea cu siguranta ajuta; parinti interesati de sport. De asemenea unii inotatori se bucura intr-o mai mare masura de placerile fizice ale inotului; altii au o mai buna coordonare; altii au un mai mare procent de fibra musculara. Acesti factori pot fi definiti cu exactitate, iar efectele lor pot fi demonstrate cu claritate. A-i grupa pe toti, in mod voit, in categoria "talent" mai degraba umbreste decat elucideaza sursa excelentei in sport…

Conceptul talentului impiedica intelegerea clara a excelentei. O "explicatie" ... rapida a succesului in sport ne satisface curiozitatea ocazionala, deoarece nu necesita nici o analiza empirica, nici nu pune la indoiala presupunerile noastre tacite cu privire la sportivii de top. In cel mai bun caz, este un mod facil de a admite faptul ca nu cunoastem raspunsul ... Insa incercarea de a gasi o explicatie esueaza … Prin notiunea de talent, transformam anumite actiuni ale unei fiinte umane intr-un bun posedat, incredintat  ei  pentru ca  apoi  ,  intr-o buna  zi  , sa iasa la iveala pentru toti …

 

III. Caracterul lumesc al excelentei

„Oamenii nu stiu cat de comun este succesul”, a afirmat Mary T. Meagher, castigatoarea a 3 medalii de aur la Jocurile Olimpice din Los Angeles, atunci cand a fost intrebata care este aspectul pe care publicul il intelege cel mai putin din sportul ei. Apoi a vorbit despre inceputurile carierei sale in cadrul unei echipe de club local in liga de vara, despre ascensiunea in competitiile Uniunii Americane a Atletilor Amatori, catre competitii din ce in ce mai rapide, despre invatarea de tehnici noi, despre adoptarea de noi obiceiuri, despre provocarile pe care le-a intalnit (vezi Chambliss, 1988). Afirmatia lui Meagher – ca succesul este comun – se aplica in anumite sensuri, in opinia mea, si altor domenii de activitate: in afaceri, politica, profesii de orice tip, inclusiv in mediul academic. In cele ce urmeaza voi incerca sa elaborez acest punct, oferind cateva exemple intalnite in cercetarea din natatie si cateva din alte domenii, pentru a ilustra sfera de aplicare a acestei conceptii.

Excelenta este lumeasca. Performanta superlativa este intr-adevar produsul a zeci de mici aptitudini sau activitati, fiecare dintre acestea invatate sau intalnite intamplator, care au fost atent transformate in obiceiuri si apoi puse laolalta intr-un tot cuprinzator. Nu este nimic extraordinar sau supraomenesc in aceste actiuni; simplul fapt ca sunt realizate constant si corect si impreuna genereaza excelenta. Atunci cand un inotator invata o intoarcere corecta in concursurile de freestyle, va inota mai repede in competitii; apoi o impingere la perete eficienta, cu bratele stranse deasupra capului, va insemna un plus de viteza; apoi, modul in care mainile trebuie sa fie tinute in apa pentru a nu mentine aer in ele; apoi ridicarea lor corecta deasupra apei; apoi ridicarea de greutati pentru cresterea corespunzatoare a fortei si consumul de alimente adecvate, purtarea costumului potrivit in competitii si asa mai departe (vezi Maglischo, 1982; Troup and Reese, 1983). Fiecare dintre aceste sarcini, desi par mici, ii permit sportivului sa inoate putin mai repede. Iar prin invatarea si repetarea constanta a tuturor acestora impreuna, plus multe alte astfel de actiuni, inotatorul poate participa chiar si la Jocurile Olimpice. Castigarea unei medalii de aur nu este altceva decat sinteza unui numar extrem de mare de astfel de lucruri marunte - chiar daca unele dintre ele sunt realizate in mod involuntar sau de catre alte persoane, fiind astfel numite generic  "noroc".

Prin urmare „lucrurile marunte” conteaza cu adevarat. Am vazut deja ca o diferenta foarte mica (in termeni cantitativi) poate produce un succes remarcabil. Chiar si micile intamplari norocoase pot duce la performante demne de medalii de aur:

In cursa de 100 metri Freestyle din Los Angeles, Rowdy Gaines, cunoscand faptul ca cel care dadea startul avea tendinta de a trage semnalul rapid, a anticipat startul; desi nu a pornit inainte de semnal, din reluarile video ale cursei parea ca Gaines a stiut exact cand sa plece, in timp ce ceilalti concurenti au ramas pe cuburi atunci cand el a luat startul. Insa persoana care a dat startul nu a luat acest calcul in considerare, iar protestele depuse ulterior de concurenti au fost ignorate. Gaines a petrecut ani intregi urmarind persoanele care dau startul in competitii si a discutat cu antrenorul sau (Richard Quick) inaintea cursei despre persoana alocata cursei respective.(note de teren; vezi Chambliss, 1988, pentru descrierea completa).

 

Gaines nu a fost vizibil mai rapid decat cativa dintre ceilalti inotatori din cursa, insa cu ajutorul acestei tactici suplimentare a castigat un avantaj suficient pentru a castiga cursa. Si parea a gasi un astfel de avantaj in aproape toate cursele; de aici medaliile de aur. Luand in considerare aceste subtilitati, putem afirma  nu  numai   ca lucrurile marunte sint   importante; intr-un  anume  fel   lucrurile marunte sunt singurele lucruri pe  care le  avem  la  dispozitie ...

In natatie, sau oriunde altundeva, aceste practici ar putea parea extrem de neimportante la o prima vedere:

Atunci cand Mary T. Meagher avea 13 ani si s-a calificat la Campionatele Nationale, a decis sa incerce sa depaseasca recordul mondial in cursa de 200 metri Fluture. A facut doua schimbari calitative imediate in rutina sa: mai intai, a inceput sa vina la timp la toate antrenamentele. Acum, ani de zile mai tarziu, isi aminteste cum mama sa venea sa o ia de la scoala si o ducea (relativ rapid) pe strazile din Louisville, Kentucky, incercand cu disperare sa ajunga la bazinul de inot la timp. Acum spune ca acest obicei, aceasta disciplina, a ajutat-o sa inteleaga ca fiecare minut de antrenament conta. Apoi, a inceput sa faca toate intoarcerile corect, in conformitate cu normele competitionale, pe durata antrenamentelor. Majoritatea inotatorilor nu fac acest lucru; fac intoarceri corecte ocazional si tind sa atinga cu doar o mana in loc de doua (in stilul fluture, miscarea lui Meagher). Aceasta, spune ea, a obisnuit-o sa faca lucrurile cu o treapta mai bine decat cei din jurul ei – in mod constant. Acestea au fost cele doua mari schimbari in antrenamentul ei, din relatarile ei.

Meagher a facut doua schimbari destul de lumesti in obiceiurile ei, pe care oricine le-ar putea face daca si-ar dori. Intr-un an de zile, Meagher a doborat recordul mondial la stilul fluture ...

Motivatia este de asemenea lumeasca. Inotatorii merg la antrenamente pentru a se intalni cu prieteni, pentru a face miscare, pentru a capata forta, pentru a-l impresiona pe antrenor, pentru a-si imbunatati un timp obtinut in cea mai recenta competitie la care au participat. Uneori, inotatorii mai vechi, cu o perspectiva mai ampla a viitorului, vor avea ca obiectiv o competitie aflata la cateva luni departare. Insa, in ciuda obiectivelor pe termen lung, satisfactia zilnica trebuie sa existe. Recompensele sociale lumesti sunt esentiale (vezi Chambliss, 1988, Capitolul 6). Prin comparatie, motivatiile majore, dramatice - cum ar fi castigarea unei medalii de aur la Olimpiada, sau stabilirea unui record mondial – par a fi ineficiente atat timp cat nu sunt transpuse in sarcini pe termen scurt. Productii cinematografice de tipul „Rocky” sau „Carele de foc” (Chariots of Fire) pot constitui o inspiratie pentru o persoana pentru cateva zile, insa motivarea generata de un film se pierde relativ rapid odata ce este confruntata cu realitatea cotidiana care implica ridicarea din pat si plonjarea in apa rece. Daca, pe de alta parte, aceasta realitate cotidiana este ea insasi amuzanta, plina de satisfactii, de provocari; daca apa este placuta si prietenii sunt alaturi, obiectivele pe termen lung pot fi indeplinite in ciuda greutatilor pe care le presupun. Din nou, Mary T. Meagher:

„ Nu am privit niciodata dincolo de anul urmator si de nivelul urmator. Nu m-am gandit niciodata la Olimpiada cand aveam zece ani; la acel moment ma gandeam la Campionatul Statal. Cand am facut standarde de timp pentru Regionale (urmatorul nivel competitional), am inceput sa ma gandesc la Regionale; cand am facut standarde de timp pentru Olimpiadele Nationale de Juniori, am inceput sa ma gandesc la Olimpiadele Nationale de Juniori … Nici nu ma pot gandi la Jocurile Olimpice (din 1988) in acest moment ... Lucrurile te pot coplesi daca te gandesti prea departe inainte.” (Note din interviu)

Aceasta declaratie a fost sustinuta de multi dintre inotatorii pe care i-am intervievat. In vreme ce multi dintre ei tinteau participarea la Jocurile Olimpice, si-au impartit munca de-a lungul drumului in pasi posibil de atins, niciunul dintre acesti pasi nefiind prea mare. Si-au gasit provocarile in lucrurile mici: lucrul la un start mai bun saptamana aceasta, imbunatatirea tehnicii de inot pe spate saptamana urmatoare, adoptarea de obiceiuri mai bune de dormit, planificarea ritmului de inot …

… Multi inotatori de top sunt obisnuiti sa castige curse in cadrul antrenamentelor zilnice. Steve Lundquist, castigatorul a doua medalii de aur la Los Angeles, considera ca succesul sau a venit dintr-o decizie timpurie de a castiga fiecare cursa, din cadrul fiecarui antrenament, in fiecare zi. Acesta a fost obiectivul imediat pe care si l-a stabilit pentru antrenamente; sa incerce sa castige fiecare cursa, fiecare tura, la fiecare stil, indiferent. Lundquist si-a castigat reputatia de inotator feroce, care se afla in competitie in mod constant, chiar si in timpul incalzirii. S-a obisnuit atat de tare cu ideea de a iesi invingator, incat ajunsese sa participe la competitii stiind ca poate invinge - isi dezvoltase obiceiul zilnic de a nu pierde niciodata. Obiectivul pe termen scurt de a castiga aceasta cursa, acest antrenament, s-a tradus in capacitatea sa de a castiga curse din ce in ce mai mari. In ziua confruntarii, competitia nu a mai fost un soc pentru el, nimic iesit din comun.

Aceasta duce catre un al treilea punct final.

In cautarea excelentei, mentinerea caracterului lumesc este principala provocare psihologica. In limbaj obisnuit, invingatorii nu se pierd . Confruntati cu ceea ce pare a fi o provocare imensa sau cu un eveniment extrem de neobisnuit, cum ar fi Jocurile Olimpice, cei mai buni sportivi il considera a fi o situatie normala, realizabila („Este doar o alta competitie", este o sintagma utilizata de inotatorii de top in fata unui eveniment cum ar fi Jocurile Olimpice) si fac ceea ce este necesar pentru a se confrunta cu el. Ritualurile standard (cum ar fi incalzirea, pregatirea psihica, vizualizarea cursei, scoaterea bluzelor si altele de acest gen) reprezinta moduri de a transfera obiceiurile zilnice ale unei persoane in situatia noua, pentru a o transforma intr-un eveniment cat de normal posibil. Inotatorii precum Lundquist, care se antreneaza la intensitatea nivelului competitional, au, prin urmare, un avantaj: odata sositi la locul confruntarii, sunt deja obisnuiti sa realizeze intoarcerile corect, sa ia startul corect, sa isi faca incalzirea adecvata si sa fie combativi inca de la debutul competitiei. Daca fiecare zi a sezonului este abordata cu seriozitate in atingerea scopului, marea confruntare nu va mai veni ca un soc. Sportivul va gandi „Apartin acestui loc, aceasta este lumea mea”  - si nu va fi paralizat de frica sau constiinta. Cheia in acest caz este ca antrenamentele sa se desfasoare in conditii foarte apropiate de cele competitionale…

Caracterul lumesc al excelentei este de regula nerecunoscut. Cred ca motivul este unul destul de simplu. De obicei ii vedem pe marii sportivi doar dupa ce si-au castigat faima – dupa ani intregi de invatare de noi metode, de dezvoltare a obiceiurilor competitivitatii si consecventa, dupa ce s-au acomodat cu lumea lor. La acel moment, ei vor fi perfectat deja nenumaratele tehnici care impreuna genereaza excelenta. Trecand cu vederea toate etapele specifice care au dus la performanta si la incredere, credem ca excelenta a izvorat deja desavarsita din respectiva persoana si afirmam ca „are talent” sau ca „este daruit/-a”. Chiar si atunci cand este privit de aproape, caracterul lumesc al excelentei este deseori negat:

In fiecare saptamana la bazinul de antrenament Mission Viejo, acolo unde se antrena echipa Nationala de Campioni, antrenori din toata lumea obisnuiau sa vina pe marginea bazinului sa viziteze, sa priveasca echipa in timpul antrenamentelor, inotand inainte si inapoi timp de ore intregi. Antrenorii vizitatori erau incantati initiali; de simpla lor prezenta acolo; apoi curand – de regula cam intr-o ora – se plictiseau, se plimbau inainte si inapoi pe marginea bazinului, admirau dealurile din jurul orasului, citeau panourile, se uitau la ceas, intrebandu-se, dupa un zbor lung pana in California, cand avea sa se intample ceva interesant. „Toti trebuie sa vina la Mecca si sa ne vada in actiune”, spune antrenorul Mark Schubert. „Cred ca avem vreun secret important.” (Notite pe teren)

Insa, desigur, nu exista nici un secret; totul se reduce la a face acele lucruri marunte, de a-l face pe fiecare in parte corect, o data si inca o data, pana ce excelenta din fiecare detaliu devine un obicei bine impamantenit si o parte normala din viata fiecaruia de zi cu zi.

 

Concluzii

Din  analiza precedenta   reiese   un fapt fundamental referitor  nu  numai   la sportivii Olimpici ;   aceasta  argumentatie   se poate aplica la o scara mult mai larga decat natatia sau sportul in general. Ea  se aplica succesului in afaceri, politica, in domeniul academic, in stomatologie, contabilitate, servicii alimentare, tinerea de discursuri, ingineria electrica, vanzarea de asigurari (atunci cand clientii sunt nemultumiti, te urci in masina si mergi acolo pentru a discuta cu acestia) si poate chiar si in arta. Sa revizuim punctele principale:

(1) Excelenta este un fenomen calitativ. A face mai mult nu este echivalentul lui a face mai bine. Performerii de nivel inalt se concentreaza pe imbunatatirile calitative si nu pe cele cantitative; imbunatatirile calitative sunt cele care produc schimbari semnificative in nivelul realizarilor; nivelurile realizarilor sunt cu adevarat diferite si reflecta obiceiuri, valori si obiective diferite.

 

(2) Talentul este un concept inutil. Diverse conceptii privind abilitatea innascuta („talentul”, de pilda) tind sa mistifice excelenta, considerand-o ca fiind darul celor putini; mascheaza actiunile concrete care duc la performante spectaculoase; evita munca analizei empirice si explicatiile logice (definitii clare, variabile dependente si independente separabile si cel putin o incercare de a stabili prioritatea temporala a cauzei); iar in final, aceste conceptii perpetueaza sensul diferentelor psihologice innascute dintre performerii de top si celelalte persoane.

 

(3) Excelenta este lumeasca. Excelenta se obtine prin realizarea de actiuni, comune in sine, efectuate cu atentie si consecventa, asimilate ca obiceiuri, adunate laolalta si compuse de-a lungul timpului. In vreme ce aceste actiuni sunt „calitativ diferite” de cele ale performerilor de la alte niveluri, aceste diferente nu sunt nici imposibil de gestionat, nici extraordinar de dificile, daca sunt abordate pas cu pas. Mary T. Meagher venea la antrenamente la timp; unii scriitori lucreaza intotdeauna trei ore in fiecare dimineata, inainte de a demara orice alta activitate; un om de afaceri si-ar putea lua inima in dinti si ar da acel telefon dificil; candidatul la un post mai scrie inca o scrisoare; un atlet decide, in ciuda tuturor dificultatilor, sa ia parte la cursa; un comisar local depune o cerere pentru a conduce Guvernul; un adolescent ii da cuiva intalnire; un actor participa la inca o auditie. De fiecare data cand intervine o decizie, alegerea „corecta” din punct de vedere calitativ va fi facuta. Actiunea in sine nu are nimic special; speciala este grija si consecventa cu care este realizata.

Howard Becker a prezentat un argument similar cu privire la caracterul comun al oamenilor aparent neobisnuiti in lucrarea sa intitulata „Outsiders” (1961). Insa acolo unde el vorbeste despre abatere de la norma, eu as vorbi despre excelenta. Becker spune, iar eu  sunt de acord cu aceasta:

„Nu ar trebui sa o vedem ca pe ceva special, vicios, sau intr-un mod magic, mai buna decat alte tipuri de comportament. Ar trebui sa o vedem pur si simplu ca pe un tip de comportament pe care unii il dezaproba, iar altii il pretuiesc, studiind procesele prin care fiecare sau ambele perspective sunt construite si mentinute. Probabil cea mai sigura abordare pentru a evita oricare dintre extreme este contactul indeaproape cu persoanele pe care le studiem”. (Becker, p. 176).

Dupa trei ani de munca pe teren cu inotatori de categorie mondiala, in care am avut parte de acel tip de contact despre care vorbea Becker, am scris o ciorna a catorva capitole de carte, pline de povestiri despre inotatori si i-am aratat-o unui prieten. „Trebuie sa o insufletesti”, mi-a spus. „Trebuie sa ii faci pe oamenii acestia mai interesanti. Analiza este draguta, insa in afara faptului ca este vorba despre inotatori foarte buni, nu exista lucruri interesante de spus despre ei ca persoane”. Avea dreptate, desigur. Activitatea acestor sportivi era destul de interesanta, insa oamenii insisi erau doar inotatori rapizi, care faceau toate lucrurile necesare pentru a inota rapid. Lucruri extrem de lumesti. Atunci cand prietenul meu a afirmat ca nu sunt interesanti, cel mai bun raspuns al meu a fost: „Asta este si ideea”.

 

REFERINTE

Blumer,  Herbert.  1969.  Symbolic  Interactionism. Englewood Cliffs: Prentice Hall.

Chambliss, Daniel F. 1988. Champions: The Making of Olympic Swimmers. New York: Morrow.

Maglischo, Ernest W. 1982. Swimming Faster. Palo Alto: Mayfield.

Shibutani,   T.   “Reference   Groups   and   Social Control,”  in  Rose,  Arnold  M.  1962.  Human Behavior and Social Process. Boston: Houghton Mifflin, pp. 128–147.

Troup,  John  and  Reese,  Randy.  1983.  A Scientific Approach to the Sport of Swimming. Gainesville, FL: Scientific Sports.

 

INTELEGEREA LECTURII

 

De ce considera Chambliss ca „talentul” este un concept inutil in explicarea succesului in randul inotatorilor de talie mondiala? De unde vine excelenta in sport, in opinia lui? Cum explicati tendinta noastra atat de puternica de a ne concentra asupra „talentului” sau „abilitatilor innascute” pentru a explica performante inalte? Daca ceea ce sugereaza Chambliss este adevarat, si anume ca factorii precum localizarea geografica, venitul familiei si interesul, precum si norocul de a avea un bun antrenor pot juca toate un rol important in crearea de inotatori de talie mondiala, inseamna ca exista probabil foarte multi potentiali sportivi de succes, care insa nu au sansa de a excela intr-un sport anume din cauza circumstantelor sociale. Un numar relativ mic de copii crescuti in oras obtin performante in sporturi „bogate” cum ar fi inotul, tenisul si karting-ul. Pe de alta parte orasul da multi dintre cei mai buni baschetbalisti, fotbalisti si atleti. Care sunt circumstantele sociale ce incurajeaza succesul in cazul acestor sporturi? Puteti identifica alte domenii din viata (altele decat sportul, mai exact) in care reusita ar putea la fel de bine sa fie afectata de tipul de circumstante sociale descrise in prezentul articol?

 


Comentarii (0)


Adauga un comentariu

Turbosfax nu este responsabil pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori. Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile!

Nume:

Text:

Subiect:

Cod de verificare:

captcha

Newsletter

Inscrie-te la Newsletter-ul TURBOSFAX si vei fi la curent cu cele mai noi articole/imagini/video postate pe site!